joi, 19 mai 2016

Premolarul - Sau despre necesitatea de a rămâne neîntrerupt inteligent



Începutul
Aseară, după al doilea algocalmin,  pe undeva prin semi-emisfera din stânga jos, s-a ițit spontan și vag neplăcut o retrospectivă. Și, consecutiv, o numărătoare.
Nici cât totalul degetelor de la membrele de sus. Ori de jos, e totuna.
Întâi e suverana, „domnișoara”Antonescu. Sunt tentat să zic „Domnul să-i dea odihnă și să aibă milă de păcatele ei!”. Mă abțin, rămân doar la cea de-a doua parte a sentinței, n-am habar dacă mai trăiește ori ba. Ea a fost prima. Întâlnirea, în ce mă privește, s-a înfăptuit destul de târziu, cred că nu trecusem încă pragul spre deceniul 4. Vreo 28-29 de ani.

duminică, 1 mai 2016