vineri, 19 decembrie 2014

...câteva zile, Ziua 4,


Spectacol azi.
Teatrul de Revistă Constantin Tănase, același spectacol de duminică. Înșirăm cablurile, cablăm microfoanele, monitoarele, repetiții. Undeva, pe după ora 7 seara, la vremea telejurnalului, se răspândește fulger vorba că e Ceaușescu la televizor, vorbește despre evenimentele de la Timișoara. Alergăm cu toții către cel mai apropiat televizor, eu mă opresc la pompieri, e lume ciopor acolo, pompierii, portarul, câteva femei de serviciu, câțiva de la Tănase, chiar și Arșinel. Ascultăm cu toții ca-n biserică glasul Domnului. Agenturi, elemente, tulburări, dușmani ai revoluției socialiste și al poporului. Chestii d-astea. Trebuie să ne fie clar tuturor că nu-s decât niște agitatori periculoși de care nu trebuie să avem milă. Cu toții înghițim în sec. De obicei, ne-am fi activat fiecare sistemul ăla care lăsa să treacă pe lângă noi minciunile lui, acel mecanism de apărare care ajuta să ne trăim viețile fără să ne detestăm prea mult. Și-atunci, cinste ție Maestre, s-a auzit, peste televizor, peste liniștea resemnată din încăpere, vocea inconfundabilă a lui Arșinel: da’ zecile de morți, da femeile și copii împușcați ca niște câini pe străzi sunt tot dușmani, bată-vă Dumnezeu să vă bată?!”
Spectacol, pe scenă artiștii își fac treaba, noi la fel. Spectatori din loc în loc. Merge totul bine, numa’ că nu reușim să scăpăm de senzația babei care se piaptănă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu