miercuri, 5 noiembrie 2014

Dopul de ceară antistress
Astă seară m-am învrednicit să elimin un supărător dop din urechea stângă. Mărturisec că mai fac chestia asta la anumite intervale de timp, când realizez că percep realitatea din ce în ce mai distorsionat.

Când și când, dincolo de cotidiana mea strădanie întru firească igienă, în cele două urechi plasate, har cerului, de-a stânga și de-a dreapta creierului personal, se adună, abia simțit, oarece dopuri de ceară. Ba în dreapta, ba în stânga, ba, în unele situații, chiar în amândouă. Acumulările interioare debutează invariabil la fel, adică, de-ar fi să definesc momentele inițiale, aș zice că n-ai ce defini. Stai liniștit în interiorul confortabil al percepției auditive depline, nimic din ce e de auzit nu-ți scapă, numai că, perfid, acolo, în adâncuri, se depune, succesiv, câte-un  strat nesesizat peste alt strat nesesizat. E normal, o să-ți spună ORL-istul, urechea se apără de agresiuni. Și uite-așa, pe la momentul de saturație „x+factorul critic” pierzi contactul cu anumite frecvențe. De obicei pierzi, la început, înaltele. Asculți absent acorduri care-ți plac și nici nu-ți dai seama când ai încetat să mai auzi cinelul și tânguirea subțire a viorii. Nu-i cine știe ce, se mai insinuează pe deasupra mediile superioare, compensându-le cât de cât. Apoi realizezi că se instalează un deranj subtil, ca o notă falsă în simfonia confortului personal. Ceva nu e cum știai tu că ar trebui să fie.
Rău e dincolo de pragul în care toate sunetele se pierd în vata unui fâșâit stresant. Știți, nu-i așa, că urechea e vectorul prin care lumea trimite fel de fel de semnale al căror rost este să te conecteze cu problemele ei. De exemplu, cu felia aia care te înalță deasupra oricărei tristeți, cu starea de beție perpetuă care se cheamă muzica. Închizi ochii și te pătrunzi de jazz sau Beatles, Ravel și Vama Veche, An Nou și Strauss, Phoenix ori AC-DC. Alteori, vrei nu vrei, urechile se deschid pentru vorbe. Calde ori repezite, suave ori agresive. Știri. Urări de bine ori vești triste. Alo! Salut! Ia tu pâine! La revedere!  Știri, jurnale și mesaje politice. Promisiuni. Promisiuni. Promisiuni. Campanie. Eschive și neadevăruri, minciuni mici și elucubrații halucinante. Poți să vezi fără efort, în spatele vorbelor, lipsa de conținut. Nici el nu crede ce spune, dar spune. Necontenit, neobosit,  știe că noi știm că minte dar nu contează, el tot spune.
Agresiuni, nici nu-i de mirare că ceara se așază strat peste strat în urechi, porțile bilaterale ale creierului personal se străduiesc să-ți menajeze conștiința, să te scutească de efectul toxic al pomenilor electorale, de ura nedisimulată și otrava din spatele sintagmei „președinte pentru toți. Desigur, „toți nu se referă la cei hidoși, cei care-i provoacă scârbă ori oamenii de cultură care nu-i înghit impostura. Aceia, firește, sunt fie fasciști fie vânduțfie băsiști. Adică, presupunând că n-a fost clar din prima, băsist e de rău, pontist e idealul. A, mai e o felie de „toți care nu încap în îmbrățișarea veninoasă, nu cine știe ce mulțime, doar 3-4 milioane de oameni care și-au luat lumea-n cap de-atâta bine și de-atâtea minciuni.
Astă seară am scăpat de dopul din urechea stângă.
Ce mi-o fi venit?! Puteam să-l mai las măcar 10-12 zile. Uite, abia acum îmi dau seama că era bunătate de dop antistress...


Ștefan,
05.11.2014

4 comentarii:

  1. Sa traiesti , Fanele !
    Cand am vazut titlul m-am dus imediat cu gandul la faptul ca ai dat de articolul despre ceara din ureche si aplicatiile ei in vindecarea rapida a herpesului buzat ori a urciorului pleoapei de sus ori de jos , postat de Paradis Verde. ro , acum cateva zile. Da' citindu-te pana la final, cum era si firesc , am vazut cam pe unde bati saua sa priceapa martoaga... Si nu faci rau. Chestiunea e ca de plagiate si minciuni nu vom scapa, acorduri financiare se vor face in continuare, pomeni electorale se vor da mereu de care guvernanti , hotii isi vor vedea de treaba in continuare fiindca asta stiu ei cel mai bine, ipocrizia politicienilor nu va muri indiferent cine va ajunge la Cotroceni. Si indiferent ca imi scot ori nu ceara din urechi. Acum 10 ani imi puneam multe sperante in dreptatea si adevarul propuse de cei ajunsi pe valul de moment. Si ce s-a intamplat in acesti 10 ani ? Avem o clasa politica mai buna ? Avem un trai mai decent ? Avem o justitie dreapta ? Avem mai putina coruptie ? Avem ...ceara in urechi ! :) ))))))).

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.paradisverde.ro/viata-sanatoasa/un-leac-dezgustator-dar-eficient-pentru-herpes

    RăspundețiȘtergere
  3. 'mneața, Răducule,
    Cum bine știi, sunt câteva răspunsuri corecte la întrebările pe care le-ai înșirat mai sus. Necazul cu unii dintre noi este că, de fapt, ei sunt de mult presetați pe un răspuns anume și-i doare-n cot de răspunsul corect.
    Și gata, nu te mai obosi că nu mai scoți nimic pe subiecte d-astea de la mine...
    Mai bine zi-mi cum a fost la Lunca Mihăileștilor.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord , Fănele !
      Am ajuns acolo marțea trecută numai pentru a identifica traseul din DN 2 până pe baltă. Acceptabil și accesibil chiar și pe ploaie. La știucă -30 lei / 12 ore . Se poate pescui din barca proprie. Au si câteva bărci de închiriat - 20 lei / 12ore. Pentru relatii suplimentare, telefon la dl. Romașcanu: 0733107994 .

      Ștergere