Așaa... generic, omul tot traversează epoci. În particular, eu sunt tare derutat. Să traversez?! Să nu traversez?! Stau, confuz, ca la poarta nouă, uitându-mă când într-o parte, când în alta. Trafic intens, de toate felurile. Trafic de mașini mici, de mașini mari, de bărci , de avioane particulare, trafic de influență.... trafic...
Din stânga, amețit de duhoarea trandafirilor însângerați proaspăt disimulați în albastru, mă feresc, crispat, de amintirea Pobedei și a Volgăi. Abia mi-am recăpătat suflul după ce am dansat, vrând nevrând, în ritm de cazacioc și realizez că, la scară istorică, tancurile fratelui mai mare de la răsărit nici măcar n-au apucat să dea colțul.
De dincolo, un alt frate mai mare, responsabil cu pacea și democrația modială, sufocă traficul din dreapta. Blues, rock-and-roll, Coca-Cola și blue-jeanși cu un trandafir portocaliu brodat pe cur. Nu m-aș plânge dacă, de sub mârâitul inconfundabil al motorului de Harley și silueta bătrânului Ford, nu s-ar insinua umbre de portavioane și n-ar răzbate tunetul bombardierelor îndreptându-se, pacifist, către zonele în care diverși people trebuie apărați de opresiuni. Mai ales dacă țoalele zdrențuite ale ălora miros a petrol sau gaze.
Iar eu stau, confuz, ca la poarta nouă. Amorțit și anihilat de trafic.
La urma urmei, de ce-aș traversa?! Nimeni nu-i în stare să-mi spună ce m-așteaptă dincolo.
Ștefan,
04.04.2011
Eu , Bubule, stau cuminte pe trotuar , la colt de strada . Ma uit in sus ...vin tramvaie elvetiene cu cutie neagra dar cu frane moi ...ma uit in jos...vin autobuze nemtesti luate la mana a doua dar mai scumpe decat unele noi . Hai Bubule , sa mai luam una mica ! Inca nu-i de traversat ...Dupa ce mai luam vreo cateva mici sau mari, ne-o veni curajul ... S-or retrage astia pe la cele depouri ...garaje ...Luam un taxi si ne lasa chiar in poarta aceea la care ne uitam si acum mirati . Au trecut doua decenii din viata asta pe care ne-am imaginat-o poate altfel . Si ce daca ...rusofil nu sunt , dar nici americanofob .Incep sa-i plac pe chinezi . Traversam ?
RăspundețiȘtergereRadule, drăguțule, primul gând a fost: iată, amândoi stăm înțepeniți pe trotuar. Ia să ne luminăm, tu stai cuminte, eu stau confuz. Dacă pun alături tabloul meu și tabloul tău, avem toate punctele cardinale. Bravo nouă, adică, avem tramvaie sus, autobuze jos, ruși la stânga, americani la dreapta.
RăspundețiȘtergereCanci traversare!
Pe de altă parte, de vreo două decenii, taxiul ăla ne tot plimbă în cerc, ne depune în fața aceleiași porți iar noi, în loc să-l sictirim temeinic, ne facem că nu observăm și-i plătim, docili, cursa. Bă, da ' buni suntem, de cap să ne fie!!
Hehe! bună asta cu una mică(ori mare... ori mai multe mici... ori mai multe mari?!) Dacă mă-ntrebi pe mine, seamănă cu anestezia dentistului când îți scoate măseaua de minte. Când îmi aduc aminte de „domnișoara Antonescu” care mi-a scos pe viu nervul unei măsele la prima mea vizită la dentist, mai că aș vota la două mâini, ca-n parlament, propunerea ta. Bem câte vrei tu și nu mai luăm taxiul!
Aș avea o rugăminte, cu voia domniei tale: să-mi zici și mie cât de mare e una mică și, la o adică, cu câți chinezi te gândești tu să simpatizăm. La vârsta mea, și la cât de țapăn mă simt, pot să garantez că-mi plac doar chinezii care promit că fac bașcheți ca acum 35-40 de ani și stau cuminți pe trotuarul lor.
Numai că tare mă tem că ei n-or să stea pasivi la poarta nouă...
Ah, mi-am adus aminte!!
Pe vremea noastră (aia mai demult, fiin'că, la urma urmei, asta de azi e tot vremea noastră), pe când tramvaiul 26 circula non stop, pe la 10-11 noaptea, iese un bețiv din cârciumă și-l întreabă pe milițian (instalat deja în postul său din stradă, încărcat de responsabilități cetățenești):
- Hhâc... nu vă sup...hâc... ărați! Pe-aici trece tramvaiul 26?
- Da, domnnule, pe-aici, îi răspunde organul.
- Mulțumesc... hâc!, zice consumatorul. Șovâind, face calea-ntoarsă, intră în crâșmă, mai bea „una mică” și, după o vreme, se-ntoarce în stradă, chestionând „organul”:
- Hhâc... nu vă sup...hâc... ărați! Pe-aici trece tramvaiul 26?
- Da, domnnule, pe-aici, îi răspunde organul.
- Mulțumesc... hâc!, zice consumatorul și o ia de la capăt. Revine în cârciumă, mai bea „una mică”. Evident, iese din nou și întreabă:
- Hhâc... nu vă sup...hâc... ărați! Pe-aici trece tramvaiul 26?
- Da, dom... și organul se-ntrerupe brusc, prea enervat ca să continue același dialog tembel cu un bețiv.
- Nu, domnule, nu mai trece !! îi răspunde el nervos și tendențios în aceeași măsură.
- Mulțu... hâc!...mesc! zice satisfăcut bețivul. A... a...tunci pot să hâc.. traser... traves... asta... să trec și eu strada!
george spune...
RăspundețiȘtergerede traversat poti sa traversezi linistit, vei avea pe partea cealalta doar o noua perspectiva: volga vine din dreapta, iar harley-ul vine din stanga. nu garantez ca o sa iti si placa ce vezi, e ca si cum ai incep brusc sa conduci o masina cu volanul pe dreapta.
Salut, George!
RăspundețiȘtergereMai întâi, bine-ai venit!
Cât despre traversat... uite, de-asta mă temeam și eu. Mă și văd, mai confuzionat decât eram pe partea cealaltă, mama ei de viață!!
Îmi trece prin minte să mă opun și să prind rădăcini aici, unde sunt. Dar îmi dau seama că rezistența mea e inutilă, ăia din spate împing ca la alimentarele alea unde se dă un kil de zahăr gratis. Eu nu vreau, dar mă iau ăia pe sus...