sâmbătă, 17 martie 2018

Țopăiala printre ani


E îndeobște cunoscut că Tatăl nostru carele e în ceruri e necuprins de înțelept. Toată lumea știe că Lucrarea Lui care se vede nu e nici pe departe efectul unor improvizații pe genunchi ci numa’ și numa’ rodul unor adânci și întemeiate cugetări divine. Unele limpezi și transparente că până și-un Gâgă cum aș fi eu le pricepe, chiar fără să mă-ncrunt ca atunci când vreau să par că aș gândi.

sâmbătă, 24 februarie 2018

Dragobete 2018

Bună dimineața!

Bună dimineața, îi spun.
Nu-mi e-a trezire și, perfid, 
Mă trage somnu’n așternut,
Nu-mi arde ochii să-i deschid 
Dar mă adun.
Îi mângâi chipul și-o sărut.

Și-mi trece.
Bate lumina în perdea,
Alungă somnul de sub pleoapă
Și-l las, fără regret, să plece.
E-o altă zi cu Eu și Ea
Și-un vis de ziuă stă să-nceapă.

Întâi zâmbesc.
Și Ea surâde. Eu sunt aici și Ea-i aproape, 
Un vis al Ei, un vis al meu,
Visez și nu mă mai trezesc,
O viață-n doi, cu Ea și Eu,
Atenți să n-o lăsăm să scape.

Ștefan

24.02.2018

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Vama Veche în decembrie


Vama Veche în 28 Decembrie e dragostea fierbinte din poala iernii.
E promisiunea de vis ciudat pe care vara n-are de unde să ți-o releve.
E chemarea spre cămara din spate, unde habar n-aveai că sunt dosite atâtea bunătăți.
Vama Veche în 28 decembrie  e casa mării cea neștiută de cei mulți, e dorul de Ravel în geana dimineții și toana rebelului.
Miezul fiorului din capul pieptului, căutătura lungă dincolo de albul valului.
Vama Veche în 28 Decembrie e legământul nostru că nimic nu se schimbă. Suntem aici, amețiți de nemărginire și vrăjiți de atâtea cânturi și iubiri cât numai nisipul de sub tălpi le știe.







Ștefan, 04.01.2018




sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Scrisoare de la Gicu



Gicu ține socoteala mărfurilor din depozitul nostru. Pe vremuri i-am fi zis „magazioner” în zilele noastre se zice „șef department logistică”. De ce „șef” habar n-am, e singur în ditamai magazia.
Om dintr-o bucată, cu simțul măsurii și cu o doză sănătoasă de umor. Toată lumea-l știe ca pe un bărbat care a îmbătrânit cum trebuie și, chiar dacă nu i-o fi fost mereu cald și bine, a rămas cu capul pe umeri, călăuzit de bunul simț.
Mai zilele trecute m-a rugat să dau de cap unei mici probleme de pe computerul lui, tot încerca să dea print screen la o pagină și nu-I ieșea. Așa că trec eu la butoane și, când dau să fac manevra, observ că mi-a lăsat deschisă o pagină de mail.

sâmbătă, 12 august 2017

Războiul lumilor

Ghișeul în sine e o armă. Parapet strategic creat ca să-mi clarifice poziția. Dânsa așezată pe scaun (firește, nu poate fi altfel) eu în picioare, musai ușor aplecat. Așa au tăiat ei fanta aia prin care se derulează confruntarea, mai jos, la nivelul dânsei. Noi trebuie să ne cocoșăm, la propriu dar mai ales simbolic.